Grup de psihoterapie psihanalitica – Ce caut eu in viata mea? 11 Aprilie 2016, ora 19.30

Daca esti o persoana curioasa si dornica de a te cunoaste si de a-ti imbunatati relatiile cu cei din jurul tau, alatura-te grupului nostru cu tema „Ce caut eu in viata mea”, care va incepe in 11 Aprilie 2016, ora 19.30.

De ce grupul ne ajuta sa ne cunoastem?
Pentru ca aparitia noastra pe lume este intr-o familie care ne ajuta sa crestem, care ne invata cum sa relationam si cum sa ne formam ca indivizi unici. Iar pe parcursul vietii facem parte din diferite grupuri, legam anumite relatii. Invatam si ne descoperim “cine suntem” in relatie, iar schimbarea noastra are loc tot in relatie cu un celalalt.
Schimbarea este un proces de o complexitate enorma, ce apare din interactiunile complicate ale experientelor umane.

Cand?
In fiecare luni, cu incepere din data de 11 aprilie, de la ora 19.30 la ora 21.00
Unde?
Bucuresti, Bulevardul Dacia, nr. 84
Numar participanti: min 6 – max 10
Cost: 50 lei / sedinta

Orele sunt recunoscute de catre Colegiul Psihologilor din Romania ca ore de dezvoltare personala. Fiecare participant va primi o adeverinta care atesta participarea la orele in cadrul grupului.

Inscrierile se pot face telefonic 0721 770 458 sau prin trimiterea unui email la adresa psihologie_at@yahoo.com pana in data de 8 aprilie 2016.

Fiecare persoana inscrisa va beneficia de o consultatie psihologica individuala gratuita (50 minute) care consta intr-o discutie libera cu coordonatorul grupului referitoare la grupul de psihoterapie.

Coordonator grup: Aurelia Vasile, psihoterapeut cu formare in Psihoterapie psihanalitică de cuplu, familie şi grup si in Analiză Tranzactionala, atestata de Colegiul psihologilor din Romania, cod personal 12012.

„Preocupare materna primara”

Winnicott a explorat calitatile necesare, la mama, pentru o buna dezvoltare psihica a sugarului. Pe langa caracteristicile de adaptabilitate ale mamei „suficient de buna” care trebuie sa garanteze iluziile bebelusului si calitatile fizice care privesc „holdingul”, handlingul” si „prezentarea de obiecte”, Winnicott a definit caracteristicile psihice ale obiectului maternant prin notiunea de „preocupare materna primara”. El demostreaza importanta lor in constructia primelor fundamente ale Eului. El a spus despre „preocupare materna primara” „ca se dezvolta gradat si devine o stare de inalta sensibilitate in timpul si mai ales spre sfarsitul sarcinii. Dureaza cateva saptamani dupa nasterea copilului. Mamele nu si-o mai amintesc cu usurinta o data ce s-au recuperat din aceasta.” Aceasta stare este descrisa ca „ o stare organizata […] care ar putea fi comparata cu o stare de retragere sau cu o stare de disociere, sau cu o fuga, sau chiar cu o tulburare mai profunda, cum ar fi un episod schizoid, in cursul caruia unul din aspectele personalitatii preia temporar intaietatea.
Mama trebuie sa fie capabila sa atinga acest stadiu de „hipersensibilitate” in atitudinea sa fata de sugar, pentru ca apoi sa iasa din el. El a introdus cuvantul „boala”, deoarece o femeie trebuie sa fie sanatoasa atat pentru a dezvolta aceasta stare, cat si pentru a se recupera din ea pe masura ce bebelusul o elibereaza, iar daca bebelusul ar muri, atunci starea de moment a mamei ar arata ca o boala. Winnicott vorbeste o „mama normal devotata copilului ei” („mama devotata obisnuita”) capabila sa se puna in locul lui si sa-i raspunda nevoilor, si nu ezita sa foloseasca termenul de „boala” pentru a caracteriza aceasta stare psihica. Mama „se va vindeca” de aceasta stare atunci cand copilul o va „elibera” de ea. Aceste cuvinte ilustreaza foarte bine anumite caracteristici ale simbiozei. Exista cu siguranta femei care sunt mame bune in orice alt fel, dar care nu sunt capabile sa atinga aceasta „boala normala” care sa le permita sa se adapteze intr-un mod sensibil si delicat la nevoile de la bun inceput ale bebelusului. Atunci cand o femeie sufera de o puternica identificare masculina ea va aprecia aceasta parte a functiei materna ca fiind cea ma dificila. Pierzand startul la stadiul cel mai timpuriu, sunt confruntate cu sarcina de a recupera ceea ce au pierdut. Ele au o lunga perioada in care trebuie sa se adapteze indeajuns la nevoiele copilului lor in crestere.
Modul in care carentele materne intrerup „continuumul” copilului pot genera o „amenintare cu anihilarea”, care corespunde unei angoase primitive foarte reale ce pune in pericol insasi existenta Sinelui.
Baza pentru stabilirea eului este continuitatea multumitoare a existentei, neintrerupta de reactii la ingerinte. Aceasta continuitate este posibila doar daca la inceput mama este in aceasta stare, este o mama care poate simti in locul copilului si astfel se poate intampina nevoile bebelusului. Aceastea sunt primele nevoi corporale, si aceastea devin treptat nevoi ale eului.
Astfel ia fiinta o relationare cu eul intre mama si bebelus, din care mama se recupereaza, si din care bebelusul ar putea contrui ideea unei persoane in mama. Recunoasterea mamei drept o persoana apare intr-un mod pozitiv, normal si nu trairea mamei ca pe un simbol al frustrarii. Esecul mamei de a se adapta in faza cea mai timpurie nu produce nimic altceva decat o anihilare a sinelul bebelusului. Construirea timpurie este, in consecinta, una tacuta. Sinele individului debuteaza cu o insumare a experientelor de odihna, motilitate spontana si senzatie, intoarcere de la activitate la odihna si dobandire gradata a unei capacitati de a astepta recuperarea din anihilari; anihilari care rezulta din reactii la ingerintele mediului